Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Anonim a întrebat:
Aud că în unele locuri se face mare caz de aspectul acesta. Chiar este păcat să vin în pantaloni la biserică?
Răspunsul dat de Iuga Viorel este:
Cred că cei care fac asemenea afirmaţii nu le duc până la capăt şi, în fapt, evită să explice deschis ceea ce vor să spună. Dacă facem referire doar la porunca din Vechiul Testament prin care femeii i se interzice să poarte îmbrăcăminte bărbătească, atunci trebuie să fim liniştiţi: femeile şi fetele de astăzi nu poartă pantaloni bărbăteşti, ci de damă sau unisex. Pe de altă parte, mă gândesc că mesajul transmis este altul deoarece, aşa cum bine ştim, noi facem referire la pantaloni, dar nu întrebăm de ciorapi, de maieu, de cămaşă, sau de alte piese din îmbrăcăminte. Sunt sigur că unele femei au purtat la lucru, pe şantier sau în agricultură, o bluză bărbătească sau un bocanc bărbătesc şi nimeni nu şi-a pus problema că femeile respective ar păcătui. Aceasta mă face să cred că, de fapt, problema nu este dacă purtăm pantaloni, sau fustă, sau bluză, ci ce fel de pantaloni, fustă sau bluză purtăm. Dacă o fată sau o femeie vine la biserică îmbrăcată în haine femeieşti, dar indecente, cu siguranţă că o să fim deranjaţi. Ideea de bază pe care mulţi o au în minte, dar nu au curajul să o spună, este următoarea: să nu venim la biserică în aşa fel îmbrăcaţi, încât să-i excităm pe cei din jurul nostru. Oamenii vin la biserică dintr-o lume păcătoasă şi pervertită, plină de tot felul de ispite. Dorinţa lor este că măcar aici, în Casa lui Dumnezeu, să poată sta liniştiţi şi să nu fie ispitiţi. Dacă aceasta este ideea, atunci, fie că vorbim despre o bluză transparentă sau care se mulează pe corp, fie că vorbim despre o fustă mini, despicată, mulată sau transparentă, fie că vorbim despre pantaloni care scot în evidenţă tot ce se poate evidenţia, lucrul acesta este greşit. Da, este adevărată că, dacă eşti fată, nu poţi arăta ca un băiat. Nici nu trebuie. Mai mult, dacă faci în aşa fel, încât să arăţi ca un băiat, atunci ai o problemă serioasă şi eşti împotriva Cuvântului. Cred însă că este o mare diferenţă între fata care se îmbrăcă frumos şi decent şi între fata care, indiferent ce ar îmbrăca, caută să fie cât mai sexy şi să arate tot ce trebuie şi ce nu trebuie expus. Lângă acestea, eu aş mai adăuga ceva: de ce vorbim doar despre îmbrăcămintea din biserică şi nu despre îmbrăcămintea din orice loc public? Vrem să spunem că îmbrăcămintea ţine numai de prezenţa Domnului sau în primul rând de prezenţa semenilor? Şi dacă îmbrăcămintea are de-a face în primul rând cu semenii şi cu ceea ce producem în mintea lor, atunci de ce am ajuns să considerăm că trecătorii de pe stradă, sau vecinii, sau musafirii, sau oamenii din faţa blocului, sunt mai puţin sexuali sau se excită mai greu decât cei din biserică? Oare nu cei din biserică încearcă să se gândească mai mult la lucrurile de sus, în timp ce oamenii de pe stradă sunt mai vulnerabili? Dragii mei, întrebarea crucială nu cred că este cu sau fără pantaloni, ci cu sau fără bun simţ. Apostolul Pavel vorbeşte despre îmbrăcăminte cuviincioasă, pe care o şi defineşte: “cu ruşine şi sfială”. Cine are teamă de Dumnezeu şi dragoste de semeni va avea grijă să se îmbrace în aşa fel, încât şi prin aspectul exterior să arate că aparţine cerului şi se îndreaptă într-acolo.

ÎNAPOI LA ÎNTREBĂRI