Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Anonim a întrebat:
Pace frate Viorel...am nevoie de sfatul Dumneavoastra,imi doresc din suflet sa puteti sa imi raspundeti..eu am 20 de ani,recent am cunoscut un baiat si am inceput sa discutam...mi-a atras mult atentia bunatatea lui,eu am crescut cu multe probleme in familie,multe incercari (cu asta ma refer la problemele grave de sanatate alor mei si mereu cu gandul ca ii pierdem,tatal meu a avut un accident foarte grav,mama are chist pe creier,mai am trei frati mai mici) ... sunt o fata credincioasa,imi doresc o familie linistita,sa am pace, dar in primul rand sa fie pe placul Domnului. Acest baiat are 28 de ani,prima data am vorbit despre trecutul nostru,i-am povestit si a plans, izbucneste in plans imediat, a crescut greu,acum e bine,in strainatate dar il dor amintirile foarte tare si gandul ca mama lui este acasa,cu tatal care ii face viata grea,nu au bani si .....etc... sunt multe detalii mai putin relevante acum ! Problema este ca nu este pocait, eu din prima zi i-am zis despre credinta,am ascultat melodii crestine impreuna,ii povestesc multe experiente avute si din nou plange,simte acea pace in suflet care niciodata nu a avut-o, inainte sa ne cunoastem isi punea intrebarea "Cand o sa fie si el fericit?" ....acum are bani,dar nu e implinit. Isi doreste sa se pocaiasca,sa fim impreuna in biserica,sa ne casatorim,el a spus primul si ca isi imagineaza momentul cand va avea copii si o sa ii ia pe genunchii lui si-i va invata din Biblie...dar mama lui e bolnava, are probleme la inima,a aflat recent ca vorbeste cu o fata pocaita si i-a zis ca daca si-ar schimba religia ea nu stie ce va pati :( I-a dat de inteles ca nu e de acord,l-a pus "intre ciocan si nicovala"... Noi ne iubim, se comporta mult mai frumos decat multi baieti "pocaiti", nu vrem sa ne despartim,nu stiu ce sa fac! Nici ai mei nu ar fi de acord cu relatia,mama a auzit despre el ca are rude "tigani" si nu vrea "rusinea" asta in familie. Nu imi pasa de asta,eu vreau sa am langa mine un suflet asa bun si pur,simt ca e ca si mine,de cand ne cunoastem ne-am schimbat in bine amandoi,relatia aceasta a fost constructiva de la inceput, atat pentru el cat si pentru mine! El nu stie despre parerea mamei mele,nu i-as spune asta niciodata sa il fac sa se simta jignit! Oare Domnul a vrut ca noi sa ne intalnim? Relatia noastra nu implica intalniri dese, cu atat mai putin altceva! Eu sunt in Romania,el nu e aici,ne vedem rar,vorbim pe skype mai mult si cand vine ne vedem putin fiindca ai mei nu stiu si evit sa afle momentan,mi-e teama! E o iubire pura, e cel mai bun om si sunt sigura de asta,isi doreste o familie cu mine,ne rugam impreuna cand vorbim,am tinut post, ne-ar fi greu sa ne despartim.. inainte sa il cunosc aveam in minte alt tipar de baiat,pe langa credinta,bunatate,etc, ma axam mult pe multe alte detalii,nu stiu cat de bine este,inclusiv sa nu faca greseli de ortografie,asta imi sarea prima data in ochi,ma gandeam sa aiba facultate, sa fie foarte inteligent,frumos, aveam mai multe asteptari de care nu imi mai pasa, el nu are nici facultate,nici cel mai corect scris si nici nu ma mai gandesc la asta, multa lume imi spune sa am pretentii ca sunt frumoasa,sa "tintesc sus" dar eu nu gamdesc asa,nu frumusetea si scoala conteaza la Dumnezeu,ci sufletul nostru. Nu stiu daca e bine,nu indraznesc sa vorbesc cu parintii sau cu cineva cunoscut,mi-e teama, il iubesc si el ma iubeste,nu avem ganduri gen sa fim unul langa celalalt cat mai repede sau altele din aceasta categorie,tot ce vreau e sa il ajut mai mult sa se apropie de Dumnezeu si sa stiu ca nu mai sufera acolo,ca nu se mai simte singur desi noi suntem la o foarte mare distanta unul de celalalt si ca e fericit! I-am facut cadou Biblia mea, a spus ca e cel mai frumos cadou pe care puteam sa i-l fac..., Suntem foarte presati de situatie :( ce putem sa facem? Va multumesc,Dumnezeu sa va rasplateasca timpul pe care il puneti la dispozitia noastra si tot ceea ce faceti!
Răspunsul dat de Iuga Viorel este:

Mulţumesc că mi-ai scris. Din fericire pentru tine, toţi cei care îţi spun să ţinteşti mai sus, au dreptate. În primul rând, acest băiat fiind nepocăit, nu ar trebui să intre în calculele tale de căsătorie de niciun fel. El nu intră în discuţie pentru căsătorie până când nu s-a pocăit. Apoi, şi dacă ar fi pocăit, din felul în care mi-l descri nu cred că te va ajuta să realizezi ceea ce ţi-ai propus. Eu cred mai mult că este o ispită, nu că Domnul ţi l-a scos în cale. Să ştii că mulţi băieţi pot poza în tot felul de miei blânzi, dar în realitate sunt altceva. Sfatul meu este să îl laşi să se pocăiască şi pe urmă veţi vedea ce veţi mai face. Dacă se va pocăi sincer, Domnul Îl va călăuzi şi pe el şi pe tine înspre voia Lui. Roagă-te pentru el, dar nu îi promite nimic. Începutul relaţiei voastre a fost deja o greşeală. Încrede-te în Domnul, ascultă de El şi vei fi binecuvântată! Dacă vei vrea mai multe sfaturi, foloseşte adresaa de mail ca să nu comunicăm detalii aici pe spaţiul public. viugaoriunde@yahoo.com 

ÎNAPOI LA ÎNTREBĂRI