Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Nu munciţi degeaba!
Se vorbeşte despre oameni care muncesc mult. Ei muncesc în domenii importante şi fac milostenie. Este bine, deoarece Domnul spunea să fim milostivi. Ei se roagă şi este bine, deoarece Domnul spunea să perseverăm în rugăciune. Ei postesc şi este bine, deoarece Domnul spunea anumite duhuri nu iese decât cu post şi rugăciune. Şi totuşi, deşi fac aceste lucruri importante, tragedia este că ei nu au nicio răsplată în cer. De ce oare? Nu vrea Domnul să avem răsplată? Nu este bucuria Lui să ne răsplătească? Nu poate El să ne dea răsplată pe măsura muncii? Muncim aşa mult şi nu are de unde să ne dea? Există un barem pe care nu îl poate trece? Nu ştim să lucrăm ca să fim răsplătiţi. El ne-a spus cum. Atunci, totuşi de ce nu primesc unii răsplată? Să discutăm ce ne spune Domnul, concret pe temele amintite. Care ar fi problemele în privinţa milostivirii?  Nu au dat suficient? Ba da! Nu au dat la cine trebuia? Nu au dat cu inimă largă? Nu au dat de suficiente ori? Nu au dat ce au cerut, ci ce au avut? Care ar fi problemele în privinţa postului? Nu au postit un anumit numărul de zile? Nu au postit ordonat? Nu au postit pentru lucrurile care trebuia? Nu au postit în grup? Nu au postit cum trebuie? Care ar fi problemele în privinţa rugăciunii? Se rugau prea lung? Nu se rugau frumos? Nu se rugau cu voce? Nu se rugau în biserică? Nu ascultau de îndemnurile conducătorului de la rugăciune? Atenţie, la toate cele spuse anterior, există o singură explicaţie: tot ceea ce făceau oamenii respectivi, făceau de ochii oamenilor. Ei fac milostenie, dar de ochii oamenilor, nu pentru binele nevoiaşului. Ei postesc, dar de ochii oamenilor ca să îi impresioneze pe ei, nu pe Domnul. Ei se roagă dar de ochii oamenilor. Vor să iasă ei în evidenţă şi nu puterea lui Dumnezeu la lucru. Unii vor spune: Cum este posibil să nu ai răsplată când Domnul promite răsplată şi pentru un pahar de apă rece…Matei 10.42, Matei 18.5, Marcu 9.41, Evrei 6.10. Ceea ce trebuie remarcat este următorul aspect: Domnul nu S-a angajat să răsplătească dărnicia făcută oricui. El răsplăteşte celor ce dau ucenicilor Săi. Domnul nu răsplăteşte orice dărnicie. El răsplăteşte dărnicia făcută în Numele Lui, iar În Numele Lui nu poţi da orice. Numai ceea ce Îi aparţine şi vrea El să dea omului respectiv. Acum, dacă lucrurile stau aşa, ar trebui să ne întrebăm: Ce ne poate determina la aceasta? Care este problema că facem motivaţi de ochii lumii? Mândria? Superficialitatea? Interesul personal? Inducerea în eroare? Dragilor, este vremea să ne întrebăm: Merită să lucrăm fără răsplată? Când ştim că putem primi răsplată, când avem nevoie de ea, când ştim că El abia aşteaptă să ne-o dea, când ştim că ce e pierdut nu se mai poate recupera… merită să lucrăm fără răsplată? Eu aş vrea să reţinem că este păcat să lucrezi fără răsplată. Pentru pământ nu prea faceţi aşa ceva. Să nu ne jucăm atunci cu cerul... Dacă vrem să scăpăm de situaţia aceasta, să recunoaştem ispita, să ne rugăm pentru acest domeniu, să ne împotrivim ispitei şi tot ce facem să facem mult de dragul Domnului. Lucrează deci ca să ai răsplată în ceruri. Poţi şi va prinde bine tuturor. Deci, dacă vrei să primeşti răsplată, fă doar acele lucruri care au promisă răsplătirea şi fă-le cu motivaţia şi cu atitudinea potrivită.